Kyrie eleison (< gr. Kύριε ἐλέησον [ἡμᾶς], Kyrie eleison, „Doamne miluiește”) 1. Invocație adoptată în cultul creștin în sec. 4. Se întâlnește prima oară la Antiohia și de aici se propagă în Europa unde, în sec. 6, e cuplată cu invocația Christe eleison. 2. Parte a misei (1) situată între introitus* și Gloria in excelsis. Este compusă din trei secțiuni: Kyrie, Christe, Kyrie, ultima fiind repetarea primei. Misele (2) polif., renunțând în genere la introitus, încep în majoritatea cazurilor direct cu K., care joacă astfel rolul de „uvertură” (de unde caracterul solemn și frecvența stilului fugato*). Forma* tripartită ABA se menține, compozitorii căutând adesea să creeze un constrast între A și B și să confere secțiunii Christe eleison o notă lirică.